Craciunul

În România, Crăciunul este precedat de un post ce se întinde pe şase săptămâni, de pe 15 noiembrie, până pe 24 decembrie. În timpul postului, este interzis consumul de carne, ouă şi lapte. Pe 20 decembrie, de Ignat, oamenii sacrifică porcul şi pregătesc produsele specifice de Crăciun, pentru ca pe 25 să aibă pe masă bucatele tradiţionale - sarmale, cozonac, caltaboş sau piftie.

Obiceiurile diferă de la o zonă la alta. În satele de pe Valea Mureşului, Crăciunul este încă legat de ritualuri populare vechi, obiceiul de a oferi daruri avându-.şi originile într-o legendă pe care numai bătrânii o cunosc. În satul Harpia, oamenii cred că, pentru a avea sănătate şi belşug în anul care vine, prima persoană care le calcă pragul de Crăciun trebuie să fie un bărbat, iar masa trebuie să stea întinsă toată noaptea.

Un obicei care se păstrează bine în satele româneşti este cel al colindatului. În unele sate, mesajul colindătorilor este legat de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor.

În unele sate, se obişnuieşte ca cel mai în vârstă membru al familiei să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Aceştia cred că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor.

În unele zone, în Ajunul Craciunului, gospodarii strâng din sat tot ce au împrumutat. În Mehedinţi, spre exemplu, părinţii pun copiilor bănuţi în buzunare de pentru ca anul viitor să fie îmbelşugat.

Tot în Ajun, pâinea se aşeaza sub masă pentru a aduce noroc familiei, iar, sub faţa de masă, se pune pleava de grâu pentru a aduce belşug, potrivit biserica.org.

Pentru lingvisti, termenul "Crăciun" este unul controversat. Unii spun că provine din latinescul "creationem" ("creaţie, naştere").

Altii cred că este vorba de un cuvânt mult mai vechi, tracic, de dinainte de romanizarea Daciei, în timp ce alţii spun că ar veni din slavă. Termenul "Crăciun" are în limba română cel puţin opt sensuri.

Insa cuvantul este mai simplu de explicat decat sunt traditiile. In fiecare zona a Romaniei exista un mod specific de a intampina si sarbatorii Craciunul.

DATINI SI OBICEIURI

RUGINOASA judetul Iasi
Ruginoaasa este o comuna din judetul Iasi care se afla intre Targu Frumos si Pascani.
In aceasta comuna o traditie veche ii intarata pe tinerii din sat ca in ziua de 31 decembrie, dimineata, sa se bata pentru suprematie si antietate in anul ce urmeaza. Acestia fac doua grupuri Deleni si Valeni si incep sa se bata cu bate. Acestia au in cap o masca care nu el pertmite lovirea directa astfel incat nu sunt victime cu traumatisme craniene.

poze cu scoala normala <>

• Adresa: Judeţ: Iasi; Localitate: Iasi; Aleea: M. Sadoveanu; Număr arteră: 46;
• Localitate: Iasi
• Localitate superioara: Municipiul Iasi
• Telefon: 214955 219011
• Fax: 214955 219011
• Web: normalaiasi.timbru.com
• E-mail: snvl_iasi@yahoo.com

Despre Scoala Normala "Vasile Lupu"Iasi


Situată în vechea vatră a oraşului, pe Uliţa Domnească (actualul Bulevard Ştefan cel Mare şi Sfânt) din Iaşi, biserica mânăstirii Trei Ierarhi a fost construită între anii 1637 - 1639 şi sfinţită la 6 mai 1639 de Mitropolitul Varlaam al Moldovei. Edificiul prelua planul bisericii Galata (1584), definitoriu pentru a doua fază a arhitecturii naţionale. Actul de credinţă al ctitorului, voievodul Vasile Lupu (1634 - 1653) întemeietorul Academiei Domneşti de la Trei Ierarhi exprimă totodată şi faima sa de mare protector al întregii creştintăţi ortodoxe.
În timpul primilor ani ai domniei sale, când Patriarhia de la Constantinopole se găsea într-o situaţie critică - strivită de datorii, dominată de intrigi şi lovită de dezordini -, Vasile Lupu intervine şi încearcă să restabilească lucrurile; deasemenea mai târziu el va achita datoriile Sfântului Mormânt şi pe cele ale mânăstirilor de pe Muntele Athos şi va face numeroase donaţii ca iniţiator al unor opere de cult şi caritate creştin-ortodoxe în Polonia, Bulgaria şi Grecia. În 1640 domnitorul Vasile Lupu înfiinţează Şcoala Vasiliană. Încă din iulie 1641, fuseseră plasate La biserica Trei Ierarhi, moaştele Sfintei Parascheva, trimise de patriarhia şi sinodul de la Constantinopol în semn de recunoştinţă pentru acţiunile şi donaţiile generoase ale domnitorului Vasile Lupu. În jurul bisericii a apărut o mânăstire din care azi se mai poate vedea clădirea cu sala gotică, vechea 'Schola Basiliana', mărturie a bogăţiei vieţii culturale din acea epocă. Tipografia ce a fost instalată aici, a cărei presă tipografică era adusă de la Kiev datorită ajutorului mitropolitului Petru Movilă, a fost condusă de stareţul mânăstirii şi director al şcolii nou deschise, călugărul Sofronie. Aici a apărut prima lucrare tipărită (în greacă) din Moldova şi în anul următor, celebra Cazanie a mitropolitului Varlaam.
Pe langa biserica mânăstirii Trei Ierarhi povesteşte Miron Costin, a funcţionat Colegiul lui Vasile Lupu (1640), temelia viitoarei Academii Domneşti şi tiparniţa instalată aici, în care se imprima la 1643 "Cartea românească de învăţătură". Astfel, pe la 1640 este semnalată la Iaşi, alături de Şcoala Domnească, existenţa unei şcoli ai carei elevi recitau şi cântau, în faţa domnitorului, latineşte şi româneşte. Călugărul misionar Marco Bandini pomeneşte, în jurnalul său de călătorie prin Muntenia şi Moldova, că în anul 1647, în ziua de Bobotează, “copii de 7 ani cu fete frumoase cântau cu voce limpede, în limba română, “Doxologia”. Sunt dimensiuni care adaugă bisericii Trei Ierarhi pe lângă numele de "Mânăstire a Patriarhilor" şi pe aceea de "Mânăstire a dascălilor", denumire confirmată şi de istoria învăţământului românesc din veacul al XVIII-lea.
Academia lui Vasile Lupu a avut un rol major în menţinerea ecumenicităţii ortodoxe pe teritoriul românesc în perioada postbizantină. Aici avea să locuiască Mihai Eminescu, să înveţe Ion Creangă la 1864-1865 şi viitorul patriarh Veniamin Costachi. Restaurată începînd din 1882 de arhitectul francez Lecomte de Noüy, biserica a fost resfinţită în 1904, anul fiind înscris pe monedă. In 1835 a luat fiinţă, la Iaşi, prima institutie românească de învăţământ superior, urmată în 1860 de prima universitate din România.